fbpx

Strabism la bebeluși, copii și adulți

ianuarie 12, 2021 by Paul Opris
Untitled-design-23-1-1200x578.png
Timp de citire: 5 minute

Strabismul este o afecțiune oculară care se caracterizează prin pierderea paralelismului ochilor. Originea apariției strabismului este considerată secundară mai multor factori: genetici, anatomici și funcționali.

Calitatea vederii este dependentă de procesele de dezvoltare înainte și după naștere, precum și de procese anatomice și funcționale.

Pe lângă integritatea analizatorului vizual (ochiul), este importantă și dezvoltarea mușchilor extraoculari, responsabili de mișcările globilor oculari. În paralel, este foarte importantă dezvoltarea centrilor de legătură de la nivel cerebral.

Alinierea incorectă a globilor oculari este un factor de risc pentru apariția ambliopiei (ochi leneș). Legăturile între analizatorul vizual și creier se formează în primii 6 ani de viață, astfel că tratamentul strabismului este esențial să fie instituit precoce.

Clasificare strabism

  1. După direcția deviației:
  • strabisme orizontale: strabism convergent (ochii deviază spre interior), strabism divergent (ochii deviază spre exterior)
  • strabisme verticale: un ochi este mai ridicat sau coborât decât celălalt

2. După etiopatogenie:

  • strabism esențial (congenital, senzorial)
  • strabism paralitic
  • strabism restrictiv

3. După localizare:

  • strabism monolateral (deviază un singur ochi)
  • strabism alternant (deviază ambii ochi)

În funcție de cât de frecventă este deviația, strabismul poate fi latent (heteroforie) sau permanent, constant (heterotropie).

Strabismul la bebeluși

Frecvent, pot să apară deviații tranzitorii ale ochilor bebelușilor în primele 4 luni de viață deoarece sistemul vizual este imatur. Aceste deviații pot fi atât spre interior cât și spre exterior. Persistența lor după 3-4 luni necesită efectuarea unui consult oftalmologic amănunțit.

Bebelușii pot avea frecvent aspectul de fals strabism dat de prezența unor pliuri cutanate la nivelul unghiului intern.

Strabismul la copii

În acest caz, cele mai frecvente forme de strabism sunt:

  • strabism convergent congenital
  • strabism convergent acomodativ
  • strabism divergent intermitent

Strabism convergent congenital – se caracterizează printr-o deviație semnificativă spre interior a ochilor. Această formă de strabism poate să apară în jurul vârstei de 4 luni și se asociază cu un risc crescut de ambliopie (ochi leneș) în absența tratamentului corespunzător.

Ambliopia asociază vedere scăzută a ochiului afectat, sensibilitate redusă la contrast și tulburări în integrarea culorilor. Pe lângă riscul de ambliopie, strabismul afectează și vederea binoculară, stereoscopică.

Strabism convergent acomodativ – apare de obicei în jurul vârstei de 1-2 ani și se caracterizează prin deviație oculară spre interior care se reduce parțial sau total odată cu purtarea ochelarilor.

Acest tip de strabism apare ca urmare a unui dezechilibru între mușchii care realizează convergența și mușchii ciliari, responsabili de focalizarea clară a imaginii.

Strabism divergent – este o formă de strabism în care globii oculari deviază spre exterior. Frecvent, acest tip de strabism este unul intermitent, astfel că deviația ochilor se observă ocazional, când copilul privește în depărtare sau este obosit. Strabismul divergent are un risc mai mic de a dezvolta ambliopie.

Strabismul apărut la copii poate fi un indicator de probleme oculare, acesta apărând secundar altor afecțiuni precum cataractă congenitală, glaucom sau tumori.

Strabismul la adulți

În cazul lor, cel mai frecvent este strabismul paralitic. Acesta apare în momentul afectării unuia sau a mai multor nervi responsabili de inervația mușchilor extraoculari.

Strabismul paralitic are de obicei următoarele cauze: congenital (din naștere), traumatism, tumori sau cauză vasculară. Tabloul clinic este dependent de nervul cranian afectat.

Pe lângă limitarea mișcărilor globilor oculari, poate fi prezentă și modificarea dimensiunii pupilare. În cazul strabismului paralitic cu debut brusc, pacienții asociază și prezența diplopiei – vedere dublă.

Diagnostic

În vederea stabilirii unui diagnostic corect, istoricul este foarte important. Cover testul este cel mai ușor și util mod de diagnostica strabismul. Este simplu, rapid și nedureros și constă în acoperirea pe rând a ochilor cu ajutorul unui ocluzor.

cover test strabism
Cover Test

Acest test permite medicului oftalmolog să identifice tipul de strabism. În funcție de tip și gradul de deviație, se efectuează măsurători mai specifice care determină exact mărimea deviației.

Examinarea mișcărilor este de asemenea importantă deoarece ne poate furniza informații suplimentare referitoare la tipul de strabism și evoluția acestuia în timp.

În unele forme de strabism, mai ales în cele cu debut brusc, medicul oftalmolog poate solicita investigații suplimentare (imagistică cerebrală) în vederea stabilirii etiologiei.

Tratament

Presupune măsuri pentru corectarea ambliopiei, înlăturarea diplopiei și restabilirea paralelismului ocular.

Primul pas în tratamentul copiilor cu strabism este determinarea dioptriilor necesare pentru corecția viciilor de refracție. Portul ochelarului ameliorează ambliopia, însă uneori este necesar asocierea ocluziei. Ocluzia ochiului care nu deviază este o metodă de tratament prin care se forțează folosirea ochiul strabic și ambliop.

Durata și ritmul ocluziei se stabilesc în funcție de vârsta copilului precum și gradul de ambliopie inițial. Rezultatele sunt superioare atunci când tratamentul ambliopiei este început la o vârstă mai fragedă.

Pentru strabismul divergent intermitent pot fi necesare efectuarea exercițiilor ortoptice, menite să întărească mușchii extraoculari mai instabili.

exercitii ortopice
Exerciții ortoptice

În cazul strabismelor latente, poate fi utilă prescrierea ochelarilor cu dioptrie prismatică. Lentila prismatica reduce disconfortul dat de instabilitatea mușchilor și ajută la menținerea vederii binoculare.

Operație strabism

Tratamentul chirurgical al strabismului se adresează atât copiilor cât și adulților. Acesta presupune tehnici chirurgicale de întărire/slăbire sau repoziționare a mușchilor extraoculari cu scopul restabilirii paralelismului ocular sau reducerea deviației strabice.

Tehnici mai noi și mai puțin invazive se pot efectua cu ajutorul toxinei botulinice, care duce la o slăbire a mușchiului în care este injectată.

Strabismul secundar anumitor afecțiuni (oftalmopatie tiroidiană, miastenia gravis, neuropatie diabetică, posttraumatic) se poate ameliora în timp sau se poate reduce prin tratarea afecțiunii cauzatoare.

Strabismul este o afecțiune oculară cu un puternic impact funcțional, psihologic și social care poate afecta calitatea vieții în absența tratamentului. Prognosticul acestuia depinde de cauza strabismului și momentul începerii tratamentului.

Dr Diana Silaghi Oftalmologie Cluj LaVitaMed Clinica Vedis

Pentru investigații suplimentare în scop de diagnostic, programați-vă la unul din medicii din clinica Vedis.

Paul Opris

Timp de citire: 5 minute
Logo no background e1624456623623

CR Silver Horizontal


Contact


Sună-ne

0771 227 082


Vizitează-ne

Str. B.P. Hasdeu, nr. 7-9,
Cluj-Napoca,
Luni – Vineri: 8:00 – 19:00




Abonează-te


Abonează-te la Newsletter-ul nostru pentru a primi informații despre cele mai noi servicii medicale oferite sau despre campanii de susținere a sănătății pacienților noștri!





Rețele sociale


Facebook



Instagram




review google


Copyright © Clinica Vedis 2021



Copyright © Clinica Vedis 2021


Translate »