Strabismul este o afecțiune oculară care se caracterizează prin pierderea paralelismului ochilor. Originea apariției strabismului este considerată secundară mai multor factori: genetici, anatomici și funcționali.
Calitatea vederii este dependentă de procesele de dezvoltare înainte și după naștere, precum și de procese anatomice și funcționale.
Pe lângă integritatea analizatorului vizual (ochiul), este importantă și dezvoltarea mușchilor extraoculari, responsabili de mișcările globilor oculari. În paralel, este foarte importantă dezvoltarea centrilor de legătură de la nivel cerebral.
Alinierea incorectă a globilor oculari este un factor de risc pentru apariția ambliopiei (ochi leneș). Legăturile între analizatorul vizual și creier se formează în primii 6 ani de viață, astfel că tratamentul strabismului este esențial să fie instituit precoce.
