Timp de citire: 4 minute

Ce este glaucomul?

Glaucom este o afecțiune oculară cronică bilaterală, determinată de creșterea presiunii intraoculare peste valorile normale.

Dacă valoarea presiunii se menține crescută, în timp va distruge fibrele nervului optic. Acesta este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.

Există două forme de glaucom:

• Glaucom primar cu unghi închis sau glaucom acut – se manifestă prin roșeața ochilor și dureri foarte mari
• Glaucom primar cu unghi deschis, cronic – se manifestă tăcut, fără nici un simptom.

Acesta din urmă este cea mai frecventă formă de glaucom, de aceea îl vom descrie în detaliu.

Care sunt simptomele?

În momentul de față nu se cunoaște cauza care declanșează această afecțiune. Există și forme genetice (moștenite), familii în care riscul de a face glaucom este mai mare. Apare preponderent la pacienții cu vârstă peste 50 de ani. Se manifestă fără durere, nu produce simptome, iar vederea este perfectă timp îndelungat.

Se numește glaucom primar cu unghi deschis deoarece între iris și cornee se formează un unghi de 45°, o valoare normală.

În momentul în care canalele de drenaj ale ochiului se blochează, crește presiunea oculară peste valoarea normală de 21 mmHg (milimetri coloana de mercur). Din pricina valorii crescute, apare o apăsare asupra peretelui ocular, care are un loc de minimă rezistență în partea din spate a ochiului, la nivelul nervului optic.

Această apăsare produce o excavație a papilei care în mod normal nu ar trebui să depășească 30% din suprafața nervului optic. Însă în cazul glaucomului, presiunea crescută determină creșterea progresivă a excavației, în paralel cu pierderea de țesut din nervul optic.  Este momentul în care apar pierderi în câmpul vizual periferic, pe care pacientul nu le observă.

Dacă excavația este foarte mare, aproape de 100%, pacientul observă îngustarea câmpului vizual periferic (vederea periferică), dar în acest moment este prea târziu. Din păcate, pierderea de țesut nervos nu mai poate fi recuperată, iar vederea este iremediabil afectată.

O consecință imediată a îngustării câmpului vizual este imposibilitatea conducerii mașinii. Formele avansate de glaucom produc în final pierderea totală a vederii.

Cum se identifică?

Prezența modificărilor pe nervul optic și tensiunea intraoculară mărită pot fi determinate în urmă unui consult oftalmologic.

În cazul unei suspiciuni de glaucom există mai multe investigații care se vor efectua:

• determinarea acuității vizuale
• investigarea retinei și a nervului optic, cu identificarea prezenței unei eventuale excavații mărite
• măsurarea tensiunii intraoculare, dacă se observă o suprafață a excavației peste valoarea normală

O altă investigație modernă este tomografia în coerentă optică (OCT). Aceasta permite măsurarea grosimii stratului de fibre nervoase din nervul optic.

Aceste investigații au rolul de screening oftalmologic și sunt necesare o dată pe an la pacienții adulți care nu prezintă simptome.

Dacă sunt prezente mai multe modificări patologice, o tensiune intraoculară mărită, excavația nervului optic peste valori normale și se confirmă leziunile prin OCT, medicul oftalmolog stabilește diagnosticul de glaucom primar cu unghi deschis.

Care este tratamentul în cazul unui glaucom diagnosticat?

După confirmarea diagnosticului se realizează un plan de tratament iar controalele ulterioare se vor efectua la fiecare 6 luni.

În prima fază se exclude intervenția chirurgicală, iar tratamentul va fi pe bază de picături antiglaucomatoase. Beta-blocantele, prostaglandinele și inhibitorii de anhidrază carbonică sunt picături oftalmice care și-au dovedit eficacitatea și pot fi prescrise gratuit pacienților asigurați. Majoritatea picăturilor se administrează o dată pe zi.

O precizare importantă este faptul că aceste picături nu vindecă glaucomul. Însă îl pot controla astfel încât presiunea intraoculară să fie menținută la valori normale.

Dacă presiunea oculară scade în timpul tratamentului cu picături, glaucomul nu mai progresează.

Progresia poate fi înregistrată modern cu ajutorul tomografului în coerentă optică (OCT).  Acest aparat medical are în componența sa un pachet statistic care poate preciza pe termen lung starea probabilă a nervului optic. Dar acest lucru este posibil după înregistrarea valorilor date de cel puțin 3-4 tomografii.

Ce se poate face dacă tratamentul cu picături oftalmice nu menține presiunea la valori normale ?

Există și cazuri în care presiunea oculară nu mai poate fi controlată cu picături, iar în această situație se indică intervenția chirurgicală.  Aceasta poate fi:

• clasică (trabeculectomie)
• modernă – de tip shunt ExPress. Se poate asemăna cu un stent metalic care permite drenajul fluidului (umoare apoasă).

Însă indiferent de intervenția chirurgicală, glaucomul nu s-a vindecat și este posibil ca tratamentul cu picături oftalmice să continue și după operație.

Scopul final al intervenției chirurgicale și al tratamentului medicamentos este scăderea presiunii intraoculare la valori țintă. Mai exact 20 mmHg, sau chiar 15 mmHg la pacienții cu glaucom avansat.

Însă în condițiile actuale în care tehnica și aparatura medicală este foarte avansată, sunt rare cazurile în care glaucomul nu poate fi stabilizat.

Atâta timp cât există o bună colaborare între medicul oftalmolog și pacient, iar acesta este conștient de necesitatea tratamentului și a controalelor periodice, este puțin probabil ca această afecțiune să ducă la orbire.

 

Programați-vă la un consult de rutină chiar dacă ochii dumneavoastră sunt sănătoși și vederea este normală.