Boli ale ochiului – Care sunt cele mai frecvente afecțiuni apărute la copii?

Boli ale ochiului – Care sunt afecțiunile oftalmologice la copii?
1. Ochi roșu
Este printre cel mai des întâlnite motive pentru care părinții se prezintă la consultație cu micuții lor.
Cauzele sunt multiple, unele neîngrijorătoare: oboseală, timpul îndelungat petrecut pe device-uri, fiind ușor rezolvate printr-un program organizat și limitarea timpului petrecut pe acestea.
Ochiul roșu însoțit de scăderea vederii este o situație gravă și necesită tratament prompt.
Există și afecțiuni oculare mai severe care se prezintă cu ochi roșu și ale căror complicații pot determina pierderea vederii in lipsa tratamentului prompt. Motiv pentru care această problemă nu trebuie deloc neglijată, iar prezentarea la medicul oftalmolog este esențială.
2. Conjunctivita – forme și simptome
Este o afecțiune oculară comună in rândul copiilor, reprezentând inflamația stratului protectiv al ochiului. De obicei, roșeața este însoțită și de un oarecare disconfort ocular, descris ca și senzația de corp străin/ușoară arsură, iar în funcție de etiologie pot fi prezente și alte manifestări:
Forma virală – este cea mai frecvent întâlnită, fiind însoțită de secreții apoase (lăcrimare) și poate apărea în contextul unei viroze respiratorii.
Forma bacteriană – se prezintă cu secreții purulente/mucopurulente și pleoape lipite, cu risc mare de complicații în lipsa tratamentului.
Forma alergică – se manifestă prin prurit (mâncărime), secreții apoase abundente, însoțite uneori și de edem palpebral.
3. Keratita
Inflamația corneei (porțiunea transparentă a părții anterioare a ochiului), poate fi de sine stătătoare sau asociată conjunctivitei, iar etiologia comună la copii este cea virală.
Se manifestă tot prin ochi roșu, dar spre deosebire de conjunctivită, vederea este afectată. Alte simptome care se pot asocia sunt: secreții, durere, sensibilitate la lumină.
Keratita herpetică, dată de virusurile herpetice, netratată la timp poate conduce la complicații oculare deosebit de serioase: ulcer cornean, uveită, glaucom secundar.
Există situații în rândul copiilor când în timpul jocului sau prin ducerea mânuței la ochi pot pătrunde corpi străini în spațiul dintre pleoapă și cornee, iar asta poate fi foarte deranjant. Problema va fi rezolvată prin întoarcerea pleoapei și extragerea corpului străin.
Nu toate cazurile de ochi roșu reprezintă probleme serioase.
În schimb, dacă acesta este însoțit de scăderea vederii, prezentarea de urgență la medicul oftalmolog și instituirea tratamentului sunt de multe ori decisive pentru evoluția favorabilă a afecțiunii oculare.
4. Ambliopia sau „ochiul leneș”
Ambliopia este este o afecțiune frecventă, de multe ori nedetectată la timp
Continuă să fie una dintre cele mai întâlnite afecțiuni oculare în rândul copiilor și apare în primii ani de viață, în prezența unor factori favorizanți.
Ambliopia este caracterizată prin vedere scăzută în lipsa unei leziuni oculare organice și în ciuda corecției optime cu ochelari. Creierul având o plasticitate crescută la aceasta vârstă, ignoră imaginile primite de la ochiul afectat și percepe doar imaginile transmise de ochiul sănătos.
Cauzele apariției ambliopiei
Adeseori are cauze banale, cum ar fi o mică diferență de refracție între cei doi ochi la naștere care poate fi ușor rezolvată
Anizometropia este definită ca diferența de refracție dintre cei doi ochi. Dacă nu este corectată la timp prin ochelari, prezintă risc ambliopigen pentru ochiul cu eroarea mai mare.
În cazul în care la ambii ochi există defecte mari de refracție și nu sunt corectate, ambliopia se poate instala și bilateral.
Strabismul este definit ca lipsa de paralelism a ochilor, mai exact aceștia nu privesc în aceeași direcție. Strabismul poate fi evident sau latent, cu apariție doar în anumite condiții.
Cauzele strabismului sunt diverse, de la cele congenitale până la erori refractive sau probleme neurologice. Dacă strabismul nu este rezolvat, ochiul deviat nu va fi folosit și va dezvolta ambliopie.
Modificări organice:
- ptoză palpebrală
- cicatrici corneene
- cataractă congenitală sau orice afecțiune care blochează transmiterea imaginii pe retină.
De multe ori ambliopia nu prezintă simptome pentru a putea fi observată de către părinți. Un copil cu ambliopie nu realizează problema, deoarece vederea lui este bună atunci când ambii ochi sunt deschiși.
Cazurile în care sunt vizibile afecțiunile cauzatoare (strabism, cataractă densă, ptoză palpebrală), fac pentru părinți mai ușor suspectarea unei probleme.
Consultul oftalmologic se recomandă să fie făcut la vârsta de 2-3 ani sau oricând mai devreme, dacă părinții observă aspecte sau modificări oculare anormale.
Management-ul ambliopiei
Ambliopia este tratabilă până la vârsta de 6-7 ani
Ambliopia poate fi prevenită dacă se intervine în timp util pentru tratarea cauzei. Ideal ar fi în primii ani de viață când ochiul este în dezvoltare, iar tratamentele de specialitate pot rezolva această problemă.
Dacă sunt depistate erori refractive cu risc ambliopigen, se realizează corecția maximă cu ochelari.
În cazul cataractei, se intervine chirurgical sub anestezie generală. Se extrage cristalinul afectat și se introduce un cristalin artificial care permite copilului o vedere bună.
Atunci când este prezent strabismul, tratamentul se realizează în funcție de cauza acestuia.
Dacă ambliopia s-a instalat deja, tratamentul constă în ocluzia (acoperirea) ochiului bun, astfel „obligând” creierul să preia vederea prin ochiul „slab”. Acesta este un tratament individualizat care se realizează în raport cu vârsta copilului și gravitatea ambliopiei.
Ocluzia poate fi uneori înlocuită de terapia de „penalizare” a ochiului bun cu ajutorul picăturilor de Atropină care va determina vedere încețoșată la ochiul sănătos, stimulând astfel activitatea ochiului ambliop.
Lipsa controlului oftalmologic in primii ani poate avea impact pe viață.
Atunci când tratamentul ambliopiei este întârziat, ochiul poate ajunge să fie exclus din vederea binoculară, iar pacientul va vedea cu un singur ochi.