Pterigion | Operație de pterigion
Pterigion – Ce este, care sunt cauzele și tratamentul acestuia
Pterigionul este o afecțiune comună a suprafeței oculare și reprezintă o formațiune fibrovasculară triunghiulară, care crește la nivel conjunctival, dinspre partea sclerală spre cornee. Are o prevalență cuprinsă între 1 și 30%. Deși nu se cunoaște cu exactitate cauza apariției acestuia, se consideră ca și factori de risc:
- sexul masculin
- vârsta înaintată
- fumatul
- expunerea cronică la raze UV. Expunerea îndelungată și frecventă la razele UV poate crește cu 24% riscul de apariție a pterigionului.
De asemenea, factorii ambientali (praf sau vânt), anumite infecții virale (virusul papilloma – HPV, virusul herpes simplex – HSV sau citomegalovirusul), precum și factorii ereditari, au fost corelați cu un risc mai crescut de apariție a acestei afecțiuni.
Simptome pterigion
Cele mai frecvente simptome date de această afecțiune sunt vederea încețoșată sau iritație oculară atunci când acesta este inflamat. Vederea neclară apare din cauza unor neregularități (astigmatism) care pot fi observate pe suprafața oculară, sau de un pterigion de dimensiuni importante care interesează axul vizual. De multe ori, pacienții au un aspect mai roșu al ochiului la nivelul părții afectate de pterigion. Dacă are dimensiuni importante, poate cauza și o restricție a mișcărilor ochiului. Frecvent, prezența acestuia este asociată cu sindromul de ochi uscat.
Diagnostic
Această formațiune poate fi diagnosticată clinic, în urma examinării la biomicroscop. Examinarea clinică este importantă deoarece poate identifica aspecte care justifică efectuarea mai timpurie a intervenției chirurgicale.
Tratament
Diagnosticul sub observație. Dacă pterigionul are dimensiuni reduse și nu cauzează simptome semnificative, monitorizarea regulată poate fi suficientă.
Indicația de operație apare atunci când pterigionul prezintă o creștere documentată de către medicul oftalmolog, dacă acesta interesează suprafața corneei inducând astigmatism sau dacă acesta creează disconfort pentru pacient.
Operație de pterigion
Excizia pterigionului se face sub anestezie locală. Se îndepărtează cu un instrument special, apoi defectul restant este suturat. Intraoperator, se pot aplica diverse medicamente care să ajute la reducerea riscului de recidivă.
Postoperator, pacienții urmează un tratament local cu antibiotic și antiinflamator. În funcție de complexitatea exciziei, perioada postoperatorie poate să fie cu disconfort mai redus sau mai accentuat.
Pterigionul are o rată destul de ridicată de recidivă postoperator. În funcție de tehnica chirurgicală folosită, rata de recidivă poate varia între 6.7% și 88%. De-a lungul anilor, s-au perfecționat tehnicile chirurgicale astfel încât această rată să scadă, însă studiile au demonstrat că sunt factori care nu țin de tehnica chirurgicală care mențin această rată de recidivă crescută.
Pacienții tineri au un risc mai crescut de recidivă cel mai probabil din cauza metabolismului celular mai rapid. Chiar și în absența recidivei, vederea poate să rămână neclară. Acest lucru se datorează faptului că în urma exciziei rămâne o cicatrice, care ca și pterigionul, creează niște neregularități ale suprafeței oculare.
Prevenție
Protecție solară. Purtarea ochelarilor de soare care blochează razele UV și a pălăriilor cu boruri largi poate ajuta la protejarea ochilor.
Evitarea iritanților. Reducerea expunerii la vânt, praf și condiții uscate poate fi benefică.
Dacă suspectați că aveți un pterigion sau experimentați simptome, este important să vă programați la un specialist oftalmolog pentru un diagnostic precis și un tratament adecvat.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9517485/
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/25158414211020152
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9517485/
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/25158414211020152
